Sezonul de extracție a mierii lasă în urmă mai mult decât borcane pline. Rămân feliile subțiri tăiate cu uneltele de descăpăcit, fagurii scoși din uz și bucățile adunate peste sezon prin lăzi. Din toate iese ceară bună, dacă ai cu ce s-o scoți. Tot ce se întâmplă cu ea, de la fagure până la calup, înseamnă prelucrarea cerii.

Prelucrare ceară în stupină: ce se recuperează și de unde

Ceara nu vine dintr-un singur loc și nici nu are peste tot aceeași calitate. Cea mai curată se strânge la descăpăcire, în timp ce fagurii vechi dau una mai închisă la culoare. Într-un sezon obișnuit se adună:

• Căpăcelele (feliile de ceară tăiate de pe faguri înainte de extracție), dacă le prinzi separat în tăvi de descăpăcit;

• fagurii reformați (fagurii vechi, scoși din uz și înlocuiți), care dau cantitatea cea mai mare, dar și ceara cea mai închisă;

• crescătura (fagurele clădit de albine pe unde nu trebuie, ridicat la controale) și bucățile de fagure rupte la manipulare.

O ultimă sursă apare abia în atelier: boștina, adică ce rămâne în vas după ce ceara topită s-a scurs. Din ea se mai scoate ceară, la capătul procesului.

Utilajele de prelucrare ceară le găsești împărțite în două grupe, ca să ajungi mai repede la ce te interesează: topitoare de ceară, care scot ceara la căldură — solar, cu abur pe gaz sau cu abur electric —, și prese de ceară, care storc boștina. Ce model ți se potrivește și de ce capacitate ai nevoie se lămurește pe fiecare dintre cele două pagini.

Etapele prin care trece ceara, de la fagure la calup

Indiferent de utilajul folosit, etapele de prelucrare ceară sunt cam aceleași și se iau în ordine:

• topirea fagurilor și a resturilor strânse peste sezon;

• strecurarea, cât ceara e încă fluidă, ca impuritățile să rămână în urmă;

• limpezirea, în care ce e mai greu se lasă la fund;

• turnarea în forme și răcirea, până se leagă calupul (bucata solidă de ceară, așa cum o dai mai departe).

Ultimul pas pare cel mai simplu și tocmai de aceea se greșește la el: ceara se toarnă în forme la 63°C și se lasă să se răcească treptat, ca să nu crape calupul.

Temperatura de topire și calitatea cerii

O întrebare care se pune des la topirea cerii e la ce temperatură se topește ceara de albine. Răspunsul e un interval îngust: 61-65°C, trecut de altfel printre criteriile oficiale de control al cerii. Peste 85°C, în schimb, ceara se închide la culoare și își pierde din calitate.

Nici toată ceara nu iese la fel de ușor. La căldură se eliberează doar ceara liberă; cea legată în fagurii vechi se scoate abia prin presare. Diferențele de culoare dintre calupuri vin din sursă și din metoda de recuperare.

Utilajele pentru toate etapele de mai sus le găsești în cele două grupe de mai devreme, iar restul lucrurilor care țin de atelier, la sculele de atelier apicol. Dacă abia îți faci colțul de prelucrare ceară, ia-o pe rând: întâi partea de topire, presa după, când se strânge destulă boștină cât să merite stoarsă.

Întrebare: La ce temperatură se topește ceara de albine?

Răspuns: Temperatura exactă depinde de puritatea și vechimea cerii, dar apicultorii cu experiență avertizează că, peste 85°C, ceara începe să își piardă din calitate și se închide la culoare -supraîncălzirea este o greșeală frecventă la topire.

Întrebare: Cum decurge, în linii mari, topirea cerii de albine?

Răspuns: Procesul presupune, în general, topirea fagurilor sau a resturilor rezultate la descăpăcire, urmată de filtrare și turnare în forme, pentru a obține o ceară curată, fără impurități.